Din viața economică și socială a comunei

  Timp de patru secole, de la 1426 până la 1870, viața economică a localității se desfășoară în strânsă legătură cu cea a domeniului feudal al cetății Gurghiu, alături de alte 26 de localități din zonă, domeniu ce și-a schimbat mereu stăpânul.

  La 1426 împăratul Sigismund dă în stăpânire nobilului Dionisie Banffi domeniul, fiind menționată și localitatea Petelea "possessionem nostram regalem Petele vocatam", deci Petelea fiind sat regesc, care mai târziu se va bucura de privilegiul de a fi oppidum- târg, ca și Reghinul.

  Cei care au primit prin donație Petelea sau zălogire au primit și iobagii din sat. Din procesul din 1773 al baronului I. Bormemissa și pușcașii drabănți sau străjeri, din rândul iobagilor din Petelea, ce își revendicau dreptul de libertate veșnică și scutiri de dări, sarcini iobăgești, prin privilegii emise de principele Gabriel Bethlem la 1615, aflăm primele nume de iobagi din localitate și primul arbore genealogic de la Ladislau Turbuly-Stephanum: Mitrea, Constantin, Simion, Toader, Marian, Nuțu, Macavei, precum și alte nume, ca: Stephan Havassi, Nemeth Martin, Marcu Berchie, Ferenczi Andrei, Șerțel, Țăran etc.

  Din 1724 avem primele date cu privire la stratificarea socială și viața economică. Studiul ne indică în localitate 47 gospodării de iobagi, 25 gospodării de jeleri și 19 gospodării de altă categorie, deci 91 gospodării, fără a aminti și nobilii care, credem, nu lipseau. În sat era menționată și o moară de apă despre care Silviu Branea din Petelea a furnizat informația pentru Almanahul tineretului român pe anul 1994 cu privire la popasul eminescian din 1866 pe aceste meleaguri. Ne informează cum Mihai Eminescu, în drumul său spre Blaj, a stat trei zile în preajma acestei mori din Petelea și s-a simțiti bine în compania celor două fete, Firica și Marița, ale lui Gheorghe Cosma, bunicul dinspre mamă a lui Silviu, malommeșter- șef morar- și se zice că această moară l-ar fi inspirat pe Eminescu în romanul său "Geniu pustiu".

 Statistica pe anul 1865 ne informează că proprietățile agricole însumau 6120 iugăre, din care: 2.774 teren arabil, 1.660 fânețe, 154 pășuni, 64 viță de vie, 1464 fond silvic. În sat erau 8 căruțe, 50 care de boi. Exista un târg atestat din 1840, ce se ținea sâmbăta înainte de Rusalii, azi cum se știe, târgul de animale se ținea de patru ori pe an, câte unul de fiecare trimestru. De când organizarea târgurilor de animale a fost interzisă în municipii printr-o ordonanță de urgență, târgul de animale din Reghin a fost transferat la Petelea și se ține in fiecare joi precum și în ultima sâmbătă a lunii.

  Primii mari proprietari în comună sunt menționați la recensământul din 1895 și aceștia sunt: Leonhard Osvald, cu 127 iugăre teren arabil, 4 slugi, 12 vaci, 2 cai, mașină treierat, semănătoare, 4 pluguri, 4 care de jug.

  Biserica evanghelică luterană cu 656 iugăre teren, din care 76 arabil și 467 iugăre păduri.

  Localitatea Petelea era tot mai prosperă. La 1895 în sat erau 426 proprietari ce dețineau 43 juguri cu 1 sau 2 cai, 96 juguri cu 2 boi, 102 juguri cu două vaci. Comuna avea 902 capete bovine, din care 277 vaci cu lapte, 184 boi, 234 cai, 1363 oi, iar marii proprietari și familiile înstărite erau serviți de 48 slugi.

  În primii ani ai secolului al XX-lea Petelea era cea mai bogată comună din Plasa Reghin de Sus, realizând un venit de 32.791 coroane.

  Existau la 1925 în localitate 3 băcănii, o bancă de credit, ce funcționa în școala săsească, o cărămidărie, 3 cismari, 3 croitori, 5 cârciumari, un fierar și o moară.

  Prin reforma agrară din 1945 au fost expropiați 220 sași absenteiști, cu o suprafață de 1.312 ha, din care 1.246 ha 58 ari au fost atribuite unui număr de 411 îndreptățiți. Au fost împroprietăriți oameni din sat cu 983 ha și din satele din jur cu 281 ha.

  S-au stabilit cu ocazia reformei în localitate și s.au așezat cu chirie, în casele sașilor plecați, familii din localități și județe, ca: Sălaj, Cluj, Ciuc, Maramureș, Dobrogea. Astfel au apărut nume de familii, rămase până azi, cum sunt: Haba, Muntean, Belea, Maloș, Hadmaș, Oprea, Frandeș, Lung, Niomati, Achim, Cotîrlan, Moldovan, Cichi, Bucin, Dan, Luca, Scarabenea, Tecan, Mare, Gaspar, Țînțar, Ola, Trișca, Cosma, Costin, Pintea, Cozac, Nădășan, Maier, Șimon, Pop, Grindean sau Portik, Balasz, Truța, Borda, Lacko, Nagy, Pall, Borbely, Szabo, numîrând 16 secui colonizați din Ciuc. Comuna avea pe la 1948 un dispensar, lăptărie, cooperativă, moară de apă și de foc, 3 cârciumi, 3 prăvălii, cismărie, fierărie, cărămidărie, croitorie, 450 gospodării cu 672 bovine, 83 cai, 635 oi.

  Comunismul avea să aducă schimbări în viața oamenilor și a agriculturii. La 4 mai 1952 se unesc în CAP. "Vasile Roaită" 22 familii, cu 44 brațe de muncă și având 55,72 ha teren arabil. În 1954 se unesc în Întovărășirea Agricolă "Drumul Belșugului" 280 familii cu 550 ha. Treptat numărul țăranilor în CAP va crește, întovărășirea se desființează și se ajunge la 1962 la un număr de 383 familii. În localitate existau în 1973 și 26 gospodării individuale și 257 de gospodării ale salariaților, pensionari sau navetiști la unitățile industriale din orașe sau la cooperația meșteșugărească și comecială cu secția croitorie, ce număra 18 salariați la Petelea.

  Pe teritoriul comunei exista Asociația Economică Intercoopetaristă din 1971 profilată pe creșterea tineretului taurin cu dotările necesare. Azi în spațiile acesteia și folosind mijloacele fixe, terenuri, fânețe, animale, funcționând Societatea Comercială pe Acțiuni- Romcia SA creată în 1991.

  Pentru executarea muncilor agricole mecanizate în sat exista un S.M.A. cu parcul de mașini: tractoare, combine, pluguri, discuri, semănători, remorci și 19 mecanizatori, azi S.C. Agromec S.A.